Cand se naste indragosteala in orice suflet, din acel moment persoana care este tinta indragostelii este o persoana ideala. Arata ideal, gandeste ideal, reactioneaza ideal, in perceptia persoanei indragostite ar fi o viata ideala sa-ti petreci restul vietii langa cel/cea de care te-ai indragostit.

Treptat lucrurile, primesc si diferite tonuri de gri, pe masura ce indragostirea trece si timpul arata lucruri acuzabile in drepturl persoanei de care te-ai indragostit. Cu cat descoperi mai multe lucruri diferite de idealul tau, format in momentul indragostirii, cu atat parca e mai dificil de iubit acea persoana..

Ce poti face atunci cand te trezesti ca persoana de langa tine devine tot mai greu de iubit? Cum trebuie reactionat? Ce se poate schimba pentru a ne intoarce la dragostea cu care ai plecat…

Ce motivatie pentru a  continua in iubire  se poate gasi in momentele in care pare mai usor a renunta la a iubi – decat a lupta ptr a iubi…

Nu stiu alt exemplu mai bun – si zilele acestea parca l-am inteles mai bine – decat dragostea divina care nu are alta motivatie in manifestarea dragostei decat DRAGOSTEA in sine… Creatorul nu iubeste pentru ca gaseste ceva… ci iubeste pentru ca El in sine este ceva… Nu iubeste pentru ca cineva merita – ci iubeste pentru ca El este dragoste.

Nenumarate pacate iertate, nenumarate priviri rautacioase, vorbe dure, ganduri gresite, actiuni murdare, vorbe distrugatoare, maini murdare, ochi plini de gunoaie, cugete imbibate in mizerii… pe toate le poate depasi Creatorul daca exista un singur lucru – O INIMA SMERITA!

“ Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile*, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” –  Romani 8:38-39

Singurul ATU pentru care ne iubeste Dumnezeu este dorinta noastra de a-I raspunde si de a-L asculta. NU faptele noastre, nu piosenia noastra, nu cunostintele nostre si nu parerile noastre ci prin smerenia noastra ne delcaram dornici de a fi iubiti de Dumnezeu.

Totusi… Cum poate Dumnezeu cunoscandu-ne mai bine sa ne iubeasca la fel ca si in momentul primei pocainte? Cum poate raspunde oricarei rugaciuni de pocainta cu aceeasi dragoste deplina si plina de atentie?

Pentru Dragostea ta… asa se ruga Daniel, pentru Dragostea Ta Dumnezeule priveste catre noi.

Raspunsul la intrebarea Cum putem sa iubim chiar si atunci cand nu avem motive de a iubi este – DIN DRAGOSTEA NOASTRA… din inima noastra umpluta de dragoste divina… doar de acolo putem alimenta dragostea in momentele in care pare ca partenerul/fratele nu mai are nimic vrednic de iubit si cand pare ca a renunta e cea mai buna alternativa.

Cu cata dragoste divina iti e alimentat sufletul? – alta intrebare buna…