<ATENTIE – A nu se citi de cei care nu au timp de meditat >
Probabil ca te-ai mai gandit la intrebarea aceasta. Ce rost are mersul la Biserica? Daca te-ai gandit inseamna ca prezenta ta la Biserica nu iti aduce nici o implinire, nici o satisfactie ci e doar un efort depus din pricina unui factor extern (presiunea familiei, obisnuinta, presiunea grupului din care faci parte, etc…).
Intr-o oarecare forma te inteleg. Stiu cum e sa mergi la Biserica fara sa fii interesat de ceea ce se intampla acolo, sa-ti gasesti diferite treburi la rugaciune, sa incerci sa nu adormi in timpul predicilor si sa mimezi cantarile impreuna cu Biserica. Era de-a dreptul plictisitor si chinuitor sa stai in casa Domnului timp de 2-3 ore.
AM O VESTE BUNA! Se poate ca mersul la Biserica sa fie mai frumos si mai mult se poate sa-ti doresti din toama inima sa fii intr-o Biserica. E posibil! Tot ce trebuie sa faci e sa devii interesat de Dumnezeu! In cadrul Bisericii tot ce se face are ca centru Persoana bunului Dumnezeu – lauda la adresa Sa, rugaciune la adresa Sa si invatatura din Cuvantul Sau. Biserica e un loc unde se aduna cei dornici de Dumnezeu.
De ce ai fi interesat de Dumnezeu? Domnul Isus ne spune un secret in Luca 13:26
“Noi am mîncat si am bãut în fata Ta, si în ulitele noastre ai învãtat pe norod” si El va rãspunde: “Vã spun cã nu stiu de unde sînteti; depãrtati-vã dela Mine, voi toti lucrãtorii fãrãdelegii.”
Imediat dupa Judecata se vor gasi oameni care vazand ca nu au intrat la Nunta Mielului vor veni cu argumente ca cele din Luca 13:26… Poate unii vor zice: `Doamne dar noi am fost la Biserica, am cantat la grupul de copii, am fost la grupele de studiu, si la cor`… Doar mersul la Biserica nu ajuta prea mult! E posibil sa fii pierdut timpul chiar daca ai stiut tot Adevarul.
Daca mergi la Biserica da-ti toate silintele ca sa intri in prezenta Domnului! Cere Domnului sa te ajute. Nu lasa ca mersul la Biserica sa fie un chin pentru tine. Schimba atitudinea ta si vei gasi multa bucurie in a fi in Biserica. Biblia promite aceasta:
Psalm 84:2 “Sufletul meu suspinã si tînjeste de dor dupã curtile Domnului, inima si carnea mea strigã cãtre Dumnezeul cel viu!”
{David nu suspina zadarnic dupa curtile Domnului – ci suspina pentru ca stia ce inseamna a fi in curile Sale}
Petru Burac
April 1, 2011 — 8:21 am
Ultimul verset mai corect spus cred ca e o descoperire a nevoii noastre dupa prezenta lui Dumnezeu.
O promisiune din Ps 84, referitoare la bucuria și împlinirea celor care se întâlnesc în prezența lui Dumnezeu, este versetul 4:
”Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude.”
Ionut Ungureanu
April 1, 2011 — 6:11 pm
🙂 merci de completare…
Mie imi place la ultimul verset ardoarea cu care priveste David partasiile din curtile DOmnului
Adi
April 1, 2011 — 10:32 am
Personal cred ca Biserica nu a fost creata ca institutie ceremoniala iar slujbele spre asta devin, cu caracter acut de datini, obiceiuri amestecat cu fariseism. Cam grele cuvinte dar mai sunt si adunari treze, insa procentajul e mic. Tinem cu mainile si dintii stransi la obiceiurile noastre iar Duhul Sfant e lasat undeva departe. Biblic Biserica primara era locul partasiei frate cu frate, era o comuniune, o unitate si nu se axa pe implinirea unui program, la asta se rezuma adunarile noastre, programe peste programe, priveghiuri, binecuvantari (in loc de botez), nunti, evanghelizari, si multe altele, si ne-am uitat scopul, candva, undeva l-am lasat pe Dumnezeu si cauza Lui Dumnezeu de misionare si a fi vii si treji, si am aplicat o forma ca sa ne putem complace.
Cum pot compara daca Duhul Domnului este intr-o adunare? Prin marturia Lui nu prin proorocii sau pareri personale, ci prin cati oameni tineri si batrani si de toate varstele se intorc la pocainta. Pentru ca ceremoniile noastre nu pot intoarce suflete, doar vom da nastere la farisei, insa Duhul e cel ce trezeste si da viata. Si oare cate adunari din Romania mai produc oameni din lume mantuiti? ZIcea un pastor ca am trecut la lucruri care incanta auzul si privirea, dar nu mai e forta Domnului, Duhului in adunari. Iar vietile noastre le-am putea considera foarte usor cu o gramada de moloz si gunoi, lucruri care le adunam si chiar unele pacatoase, si ne gasim vietile in ele.
Daca oamenii care merg la adunare, in loc sa creasca spiritual si sa se apropie de Domnul, incep sa fie barfitori, rautaciosi, mincinosi si multe altele, inseamna ca degeaba se fac acele slujbe, acele ritualuri la care tinem mult.
Am auzit un indemn care spunea ca noi transmitem credinta prin copiii ce ii avem. Transmitem doar o religie goala, un cult, niste principii omenesti, adevarata si singura credinta e cea data de Duhul despre credinta in Domnul Isus.
As mai putea spune de 3 ori inca pe atat dar ma opresc.
Multa pace 🙂
Ionut Ungureanu
April 1, 2011 — 6:07 pm
Adi in mare parte sunt de-acord cu tine… Avem de multe ori programe si nu intalniri duhovnicesti… Dar ideea gandului meu era ca mersul nostru de multe ori e superficial.
Daca suntem trup, daca Biserica Domnului este trup, atunci fiecare madular are influenta asupra trupului.. De la deget mai greu se simte influenta spre creer, dar se simte.
Eu cred ca NOI, EU, TU putem schimba Biserica – respectiv intalnirile Bisericii. Daca eu vin cu inima pregatita sa-L vad pe Dumnezeu, daca eu caut sa fac din acel program un moment de partasie, cred lucrurile vor fi mai frumoase! Impreuna putem transforma Biserica respectiv intalnirile de partasie…
Adi
April 1, 2011 — 10:25 pm
Sunt de acord, dar depinde si de conducere. Nimic nu se poate face fara sa se treaca peste conducere. De aceea Isus ne invata, voi sa nu faceti asa ci cel mai mare sa fie slujitorul vostru. Ne punem restrictii, conducerea poate pune infranari, restrictii, si starea ramane asa cum este, monotonie si indiferenta. Asa ca daca eu sunt diferit, caut sa fiu treaz, influenta mea e infima. De aia tot ce pot face si am inceput sa fac e sa ma rog.
Adi
April 1, 2011 — 10:34 am
Cui ii e teama sa zica adevarul pe fata, se face vrajmas cu Dumnezeu.
Corneliu Olan
April 1, 2011 — 5:31 pm
Eşti cam pornit, dar nu la biserică ci împotriva ei.Cel puţin aşa se vede din cuvintele pe care le-ai scis.
Crezi că ar mai fi şi soluţii alături de obsevaţii?
Adi
April 1, 2011 — 10:21 pm
Suntem diversi, gandim divers, analizam divers. Consider cel mai mare pericol e atunci cand nu mai gandesti pentru tine ci lasi pe celalat sa gandeasca pentru tine, te va invata una, alta, dar se prea poate ca Domnul sa nu-si dea acordul. Deci incepeti sa ganditganditi, intrebarile incep cu, oare de ce merg la adunare, oare de ce ma rog, oare de ce postesc, si incepem sa gandim, sa gasim raspunsuri personale, reale.
Corneliu Olan
April 4, 2011 — 4:45 pm
Adi,
In your reply, mi-ai făcut recomandare la faptul că trebuie să gândesc.
Ai dreptate, aici e şi o problemă de gândire.
Prin profesia şi o parte din educaţia mea am de a face în fiecare zi cu aceasta, lucrez în consiliere pastorală la un spital şi sunt de asemenea pastor.
Noi toţi ştim că gândirea este un proces al minţi omeneşti.
Şi pentru că aparţine omului, îi împărtăşeşte soarta, mă refer la faptul că a fost contaminată de păcat. De asemenea are parte de răscumpărare şi transformare, de aceea spune Pavel (Rom 12) de “metanoia” schimbarea minţii, a gândirii.
Dar nu se pot opri lucrurile aici în ce priveşte gândirea noastră. După transformare urmează o menţinere într-o linie de gândire biblică. Aceasta este completarea lui Petru la subiectul minţii (2 Petru 3) întreţinerea minţii. Când tu spui “incepem sa gandim, sa gasim raspunsuri personale, reale” la ce te referi?
Ce mă face să îţi aderesez această întrebare este Rom 1:28. Aici este lămurit faptul că minte şi implicit gândirea unui credincios neîntreţinută prin înştiinţări (informarea constantă din Scripturi) poate aluneca încet dar sigur la starea ei iniţială de contaminare.
Nu putem crede în uniformitatea gândirii tuturor (este un concept comunist şi demonic), pentru că suntem diferiţi (şi diverşi), aşa cum menţionai, dar aici se pare că tu accentuezi o problemă de fond şi doar una de formă.
Nu sunt Scriptura, părtăşia şi biserica instrumentele de lucru a lui Dumnezeu?
Nu prin acestea El ne v-a lumina mintea să înţelegem ceea ce se petrece în biserica pe care o frecventăm şi apoi să ne ajute să comtribuim în mod constant, constructiv şi compasiv la edificarea trupului lui Cristos?
Nu crezi că observaţia, determină discuţia, apoi aduce rezoluţia şi la urmă vine soluţia.
Drumul cel mai lung începe cu primul pas. Tu l-ai făcut deja.
Reflectă puţin la aceste recomandări.
Corneliu Olan
April 1, 2011 — 5:22 pm
Un titlu pentru un viitor articol ar putea fi “Ce rost (mare) are mersul la biserică!”
Un frate aproape de 80 de ani ne delecta cu o observaţie la Ps 122:1 care suna cam aşa ” fraţilor nu ştiu pe voi,dar pe mine ceva mă furnică ca pe David când aud de mers la adunare”
Problema nu e în mersul la biserică aşa de mare cât în participarea şi părtăşia din timpul serviciului divin.
Una din marile probleme este că ne poticnim în oameni (cei care slujesc adesea) şi nu mai putem vedea în ei uneltele lui Dumnezeu. La aceasta se mai pot adăuga multe…
Cheia este în “our mind set”
Sebi
June 5, 2011 — 3:11 pm
Sunt de acord ca trebuie sa gandim dar nu sunt de acord sa luam exemplu ce e bine si ce e rau dintr-o carte scrisa acum mii de ani (biblia) de niste preoti pentru a manipula lumea, poti sa gandesti si singur ca doar vezi ce se intimpla pe langa tine, sa crezi in fantezii e pentru oameni slabi, credeam si eu in Mos Craciun cand eram mic.
Credinta nu iti da raspunsuri doar te opreste din a pune intrebari, mai toate razboaiele s-au purtat din motive religioase si politice. Recunosti ca am dreptate sau spui ca “uite ce spune biblia” si bla, bla, bla, dar bine tu trebuie sa iti aperi job-ul (daca esti preot), dar asta e, spui ce doresti, dar stii ca am dreptate, cel informat din multe surse stie, bafta si pace pentru ca nu are rost sa ne batem intre noi, daca vrem sa fim mai putini mai bine folosim prezervativul, cu spunea Papa de la Roama acum ceva timp, bn pa, mai vorbim…sunt deschis la orice subiect:)
Ionut Ungureanu
June 6, 2011 — 10:59 am
Sebi, imi place ca esti deschis la a gandi lucrurile. Si asta e chiar un mare avantaj.
N-am idee cati ani ai, de unde esti sau alte detalii, dar sa-ti pun o intrebare simpla.
Daca ai de cautat ceva cu privire la matematica, nu te duci la cel mai bun specialist, sa vezi ce spune el despre problema ta?
De ce nu ai face la fel cand e vorba de viata ta spirituala? Biblia are raspunsurile Celui mai Intelept in domeniul vietii spirituale.
De ce nu ai cauta raspunsuri in ea?
Nu exludem a citi carti de stiinta, carti de psihologie sau alte surse de informare, dar temelia pentru cei care vor o viata spirituala sanatoasa e Scriptura insuflata de Dumnezeu!
Tot ce citesc eu trebuie sa filtrez prin Stiinta Stiintelor.
Cine sau care e norma de a defini normalitatea (un alt subiect care ma preocupa)? Cine spune ce si care e normalul in viata?