Atunci când vine vorba de spiritualitate, Cuvântului lui Dumnezeu ne atrage atenția asupra a două mari pericole, capcane în care poate cădea orice persoană care dorește să aibă o viață spirituală. Domnul Isus, atrage atenția asupra pericolului de a fi fățarnici, de a ne asemăna cu fariseii, care, pozau foarte bine în ochii lumii, dar care în ascuns aveau o viață mizeră. De aceea El atrage atenția si spune: ”Aveți grijă și nu vă creați o neprihanire în fața oamenilor!”. Dar există un pericol și mai mare, pentru că această boală nu are în vedere doar impresionarea oamenilor, ci si a propriei persoane, conștiințe și poate chiar, impresionarea lui Dumnezeu. Este vorba de, ”forma de evlavie”. Oameni care, se vor împaca pe ei înșiși, vor încerca să împace pe alții, creionând o foarte fidelă forma a evlaviei. Fariseii aveau și această boală. Ei erau foarte buni imitatori. Când priveai la ei, nu puteai să le reproșeji nimic: zeciuielile date la timp și corect calculate, hainele sfioase și fețele posomorâte, rugăciuni la tot locul și prezență constantă la sinagogă.
Recent am văzut un filmuleț ce prezenta un câine de culoare rosiatică-maronie, pe gâtul căruia proprietarul a așezat o imitație a coamei de leu. Și pentru a sepria lumea, fugea de el prin parcuri. Efectul era unul extraordinar! Oamenii fugeau pe rupte, dar degeaba! Câinele îi ajungea și, când se așteptau să fie sfâșiați, forma aia de leu, începea să se joace cu ei. Era forma unui leu, una foarte fidelă, dar departe de realitatea unui astfel de animal. Îmi amintesc și de jucăriile alea cu care ne speriam între noi…tot felul de gândaci, șerpi, șoareci de plastic cu care ne distram copios. Aveau o forma ideală, însă era doar forma, lipsită de vreo putere, de vreo capacitate de a face rău sau bine.
Forma pe care trebuie să o aibă evlavia, o știm prea bine. Suntem învățați la biserică in fiecare duminică cum să o imităm, și dacă cumva, ai ieșit un pic din ea, imediat ești introdus la rectificare! Dar dacă ai luat forma corectă, nimeni nu are nimic cu tine, nici măcar tu nu-ți mai reproșezi nimic. O imităm foarte bine, pentru a ne împăca pe noi înșine, pentru a mulțumii pe alții și de multe ori pentru a-l impresiona pe Dumnezeu. Dar, cum îți dai seama dacă e doar formă? Cum indentifici asta la tine, sau la alții(de noi înșine trebuie să ne preocupăm în primul rând)? Ne ajută Epistola către Timotei care spune: ” Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, aroganţi, blasfemiatori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, lipsiţi de sfinţenie, fără afecţiune, neînduplecaţi, acuzatori, neînfrânaţi, sălbatici, neiubitori de bine, trădători, nechibzuiţi, încrezuţi, iubitori mai degrabă de plăceri decât de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar negându-i puterea. Îndepărtează-te de astfel de oameni!”
Dacă ”forma” ta e bună, dar regăsești la tine trăsături din cele enumerate de Pavel mai sus, însemnă că trebuie lucrat la conținut, la realitatea evlaviei, religiozității personale. Te lauzi mult? Te cerți? Bârfești, trădezi, ești arogant? Încetează să te mai concentrezi asupra formei și lucrează la esență. Forma se va modela de la sine, când în inima ta vor fi lucruri cerești, ale adevăratei evlavii!
Nu te lăsa păcălit, mulțumit doar cu forma! Nu îți este de niciun folos! Nu trăi înaintea oamenilor și nu te teme de ei, ci înaintea lui Dumnezeu!
Comments by Ciprian Sarban
Războiul
"Da-mi exemplu de un razboi pentru care merita, este..."
Complexul de inferioritate – dublu efect (din pilda talanților)
"Nu vezi ca pe un "talant" capacitatea de a spune glume, dar..."
Din exterior sau de sus…
"Merita totusi incercat :) E o dovada de maturitate, zic eu,..."
Necazul ce ar trebui sa produca bucurie…
"Frate scump, Emi, inteleg ce imi spui si iti dau dreptate,..."
Real Madrid – Barcelona
":)"