Pilda samariteanului, o provocare la o altfel de viaţa de slujire!

Rezumat: “Ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” …un Samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el, şi când l-a văzut, i s-a făcut milă de el… “Du-te şi fă şi tu la fel!”

Oare de ce face Învăţătorul comparaţia aceasta între samaritean, preot şi levit?Erau ei numai decât mai răi decât ceilalţi? Erau ei de osândit, de oferit ca exemplu negativ? Probabil că unii, da, însă cu sigurnaţă nu toţi pot fi puşi în aceeaşi oală! Mai degrabă cred că Domnul Isus a vrut să demonteze mitul, ideea că pentru a conta în ochii lui Dumnezeu trebuie să ai o slujbă bisericească, să fii preot, sau levit, sau păstor, ori cel puţin în comitet. Vrem să fim “slujitori” în biserică, dar Dumnezeu apreciează pe cel care se apleacă, pe cel care ajută, care este “aroape”. Oamenii de rând, cei fără titluri, fără onoruri omeneşti, cei  simpli, prin viaţa lor bună, prin apropierea de oamenii şi de nevoile lor, primesc aprecierea divină, şi sunt socotiţi vrednici de fii ai lui Dumnezeu. Încercarea de a impresiona pe Dumnezeu făcând multe activităţi bisericeşti, prin urcarea în ranguri pastorale, preoţeşti trebuie să se oprească. Nu trebuie să te vadă oamenii, să se plece înaintea ta! Este nefolositor. Fie-ţi milă, apropiete, leagă răni, cheltuie un ban, consumă timp, întreabă… Fii aproape de oameni, şi nu departe de ei, căci, “dacă faceţi aceste lucruri acestor micuţi, Mie mi le faceţi”, spunea Domnul!