Mă întreb câtă valoare are cu adevarat viața mea, a noastră în ochii celor care iau decizii ”pentru noi”?! Sigur, întrebarea e aproape retorică…

Armistițiul de la Minsk, conforma ziarului Adevarul, are ca prim punct următoarea afirmație: ” Încetarea focului în estul Ucrainei va intra în vigoare duminică, 15 februarie, la ora 00.00 (ora Kievului).” Arată bine, dar întrebarea care m-a străfulgerat este: ”Cui îî pasă de oamenii care vor muri până duminică la ora precizată?” De ce atunci să se oprească focul și nu azi, acum? Oamenii aceia contează numai în statistici? Dă cineva vreo valoare vieților de acolo? Pentru mine sunt știri, pentru ei oameni pe hârtie, dar pentru ei, pentru familiile lor, pentru Dumnezeu sunt totul!

Recent a fost adusă în legislația rutieră de la noi obligativitatea de a transporta copiii în autoturisme doar în scaunele special decidicate, altfel, amendă usturătoare. Din nou întrebare… Chiar le pașă lor, legiuitorilor de posibilele vieți pierdute din cauza nerespectării acestei procedure? Chiar sunt copiii aceia importanți pentru ei? Raspunsul rapid ar putea fi, DA! Mai ales din partea atâtor organizații care apără drepturile copiilor, ale omului… Însă personal, am un dubiu cu privire la ”durerea” lor față de noi. Mărturie sunt atâția oameni care mor în Nigeria fără ca cineva să intervină, sau sistemul medical creeat tot mai evident pentru a salva doar pe cei bogați, așa că ceilalți pot trece liniștiți la cele veșnice. Mărturie sunt prețurile cu care ne întreținem viața, ușurința cu care băncile scot oamenii din casă, liniștea cu care suntem hrăniți cu alimente tot mai contaminate, foamentea în care sunt ținuți coreenii pentru ca ”superiorii” lor să adune suficient armament, și lista poate continua. Totuși mă opresc aici!

Nu știu dacă ”lor” le pasă! Nu cred! Totuși, mie trebuie să imi pese de viața mea si de a celui care este aproape de mine! Incepând ce cel mai aproape, așa cred că e normal și eficient, apoi cu fiecare ce îmi stă în putință… Și, am credința că într-o zi ne va fi demonstrat faptul ca lui Dumnezeu i-a păsăt și îi pasă de absolut fiecare viață. Asta o afirmă acum Biblia, dar o vom vedea cu ochii noștri la vremea cântăririi…

P.S.

Îmi amintesc că recent am vazut o fotografie cu un tip, cățărat pe un bloc foarte înalt, gata să se arunce, afișând un mare banner pe care scria ”Nimănui nu-I pasă de mine!” Până la urmă, de ce e așa important să îi pese cuiva de mine? De unde nevoia asta? Cumde că mă poate împinge până la sucid neîmplinirea acestei nevoi…?