Suntem inconjutati de multe lucruri care se fac in preajma sfarsitului de an. Unele posturi de radio dau muzica de sarbatori de la inceputul lunii decembrie. Peste tot e un om gras cu burta  cu haine rosii si cu un sac in spate. Globuri, pomi, alergatura si multa asteptare “magica”. Multe obiceiuri, traditii si mult interes financiar.

Unul din obiceiurile din aceasta perioada este si colindul. Un cantec cu cuvinte referitoare la perioada sarbatorilor. Spun ca au doar cuvinte referitoare la perioada sarbatorilor pentru ca nu spun nimic altceva decat ca e zapada, ca e noapte si ca e sarbatoare.

Noi, copii lui Dumnezeu, cei care l-am cunoscut intr-o mod personal avem de ales intre:

1. A NU merge cu colinda.

2. A merge cu colinda.

Daca alegem sa NU mergem cu colinda probabil ne gandim ca este un obicei ne-evanghelic care nu face cinste pocaitilor. Dar dati-mi voie sa spun ca nu facem altceva decat sa asistam la paganizarea totala a unuia din cele 2 momente din an (Nasterea si Rastignirea Domnului Isus) in care oamenii sunt indemnati sa se gandeasca la Domnul Isus Hristos.

Incetul cu incetul din Craciun (care in orice explicatie are o mica tangenta cu Domnul Isus) se ajunge doar la Sarbatorile de iarna (la fel am auzit ca s-a intamplat in Anglia unde Pastele acum este doar un Holiday Time).

Ce putem face noi? Sa mergem cu colinda, dar cu o colinda care vorbeste lamurit despre nasterea Domnului Isus. Sa indemnam pe cei din jur sa se gandeasca la cine este Hristos pentru ei. Sa aratam ca pentru noi Hristos are o valoare imensa. Sa aratam ca Domnul Isus Hristos nu este un basm. Sa aratam ca pentru noi e o bucurie ca Hristos s-a nascut. Sa folosim orice usa deschisa (la propriu si figurat) pentru a lasa un mesaj de impacare cu Dumnezeu. Sa spunem ce simtim atunci cand ne gandim ca Hristos s-a nascut in lumea noastra/inima noastra. Sa nu taceam.

Apostolul Pavel spune :  “Cãci aproape sã doresc sã fiu eu însumi anatema, despãrtit de Hristos, pentru fratii mei, rudele mele trupesti”. – Romani 9:3. S-ar fi sacrificat pe sine doar sa auda rudele sale despre Hristos. Ar fi facut orice. Ar fi folosit orice usa deschisa. Ar fi spus oricand i s-ar fi oferit ocazia despre Domnul Isus chiar cu pret mare de platit.

Nu vreau sa va trimit pe toti cu colinda, dar cred ca e de datoria noastra, a celor mantuiti,  sa folosim orice prilej pentru a-L slavi pe Cel ce merita slavit. Merita Domnul Isus sa fie laudat si in casa scarii si pe ulite si Casa de cultura si in casele oamenilor si prin saloanele Spitalului. Cine trebuie sa-l laude daca nu cei care sunt salvati de EL?

Deci… ce vei face???