E posibiil sa fi imbatrnit si sa nu mai fiu la curent cu capcanele din ziua de astazi.

Ma declar socat de posibilitatea ca in Suceava sa existe astfel de lucruri!

Daca exista atunci trebuie sa fim de 2 ori atenti la orice vedem in jur si mai mult sa ne ferim de orice lucru care ni se pare rau…

Care mai sunt oare capcanele moderne???

Mai multe detalii despre acest clip : Monitorulsv.ro

79 de morti in Egipt in urma unui meci de fotbal pentru care au platit si bilet. Oamenii care s-au bucurat alaturi de echipa lor au continuat prin a lua sau a-si da viata. Nu cred ca au mers cu gandul acesta acolo, dar au ajuns sa o faca.

Insa, care sunt lucrurile pentru care ai lupta tu pana la moarte? Ce anume esti dispus sa aperi cu un asemenea pret? Pentru familie ai face-o? Pentru tara ai face-o? Nu, ca noi nu suntem patrioti… Pentru hrana? Au fost cazuri cand pentru ceva de mancare oamenii si-au dat viata. Pentru dragoste?  Pentru libertate? Dar pentru propria “viata”?

Pentru suflet, pentru a te feri de pacat, pentru a ramane in integritate, pentru a-ti apara credinta…? Pavel zicea ca inca nu ne-am impotrivit pana la sange impotriva pacatului, desi ar trebui sa o facem. Dar ne este usor sa facem compromisuri, sa trisam, sa mintim, sa furam, sa barfim. Daca e necesar sa ne aparam pielea, numele, interesul de moment o facem de cele mai multe ori. Insa pentru a evita raul, cat suntem dispusi sa platim?

Si Hristos a luptat pentru ceva pana la moarte: pentru tine! Pentru biserica a facut totul pana acolo ca a murit si inca moarte de cruce! Asa se masoara dragostea si determinarea Sa.

Se zice ca atunci cand gasesti un lucru pentru care merita sa mori, abia atunci merita sa traiesti. Ce iubesti? Pentru ce esti dispus sa faci totul?

Ce este barfa… Nu am mai auzit niciodata o mai dura si realista comparatie …

(Am gasit-o pe blogul Pasi catre luminia dar mi s-a parut prea frumoasa pentru a nu o impartasi)

Ce parere ai despre mesajul din acest clip?

Este Domnul  Isus deasupra religiei?

Este posibil ca religia sa fie total diferita de ceea ce a vrut Domnul Isus?

Este nevoie de religie?

Zilele trecute am primit un e-mail cu titlul : Un e-mail cat o biblioteca universitara. NU stiu daca l-ai primit si tu dar mi s-a parut interesant si plin de informatii (necitite de mine inca) si cred ca sunt utile sa fie vazute si citite de oricine.

Am fost surprins sa dau un tur virual capelei Sixtine – (http://www.vatican.va/various/cappelle/sistina_vr/index.html), sa pot vedea muzee la care nu as fi avut niciodata acees si sa citesc fel de fel de biografii celebre. Mie mi-a placut.

Spor la Citit!

Ce inseamna onoarea pentru tine? Cum ti-o castigi? Cum ti-o aperi?

Baietii au onoarea lor; fetele, o au pe-a lor. Fiecare tine la ea si cauta sa nu o lase calcata in picioare de alte persoane. In societate se dau premii onorifice. In sport, onoarea este un aspect important. In relatii, e importanta. In definirea propriei persoane, a imaginii de sine, onoare joaca un rol definitoriu. Citeam zilele astea prin Proverbe, si un verset m-a facut sa ma gandesc mai serios la onoare. Pentru ca, fiecare din noi, nu vrea sa fie dezonorat. Dar modul in care este onorat un om, parca era atat de contrastant in Biblie, fata de cel pe care il stim din viata practica, de zi cu zi. Imagineaza-ti ca cineva te insulta, te injura ca folosesc un limbaj mai des intalnit prin scoli si pe strada. Cum te-ai simti? Ce se intampla cu onoarea ta? Cum ti-o aperi?

Proverbe 19:11spune asa :” Chibzuinţa unui om îi dă răbdare; este o onoare pentru el să ierte o insultă.”. Nu stiu daca am privit vreodata asa situatia, si nu stiu cat de dispus sunt sa imi castig onoarea asa, dar cred ca merita incercat.

Si uite asa, am cautat alte versete in proverbe care aminteste de onoare si enumar cateva aici:

Prov 3:16 În dreapta ei este o viaţă lungă; în stânga ei se află bogăţie şi onoare.

Prov 3:35 Cei înţelepţi vor moşteni onoarea, dar cei proşti vor avea parte de ruşine.

Prov 4:8 Preţuieşte-o şi ea te va înălţa; îmbrăţişeaz-o şi ea îţi va aduce onoare!

Prov 8:18 Eu aduc bogăţie şi onoare, belşug şi bunăstare.

Aceste patru versete vorbesc despre intelepciune. Mareste-ti onoarea castigand intelepciunea!

Prov 20:3 Este o onoare pentru om să evite certurile, dar orice nebun se arată gata de ceartă.

Prov 21:21 Cine urmăreşte dreptatea şi bunătatea găseşte viaţă şi onoare.

Prov 22:4 Smerenia şi frica de DOMNUL aduc bogăţie, onoare şi viaţă.

Onoare, in ochii lui Dumnezeu, inseamna sa ai intelepciune, sa eviti certurile, sa ierti insultele, sa fii drept si bun, sa fii smerit si cu temere de El. Caliati pe care trebuie sa le avem in vedere. Nu stiu de ce, dar am impresia ca societatea de azi are nevoie de astfel de “oaze”, ale unor oameni care stiu, si au curaj sa traiasca altfel.

Tii la onoare?

Se spune ca asta-i vorba scotiana ca ei ar fi tare zgarciti si de aceea sunt foarte atenti la bani si la ce anume cumpara si de cate ori cumpara acel lucru.

Am avut un sir de evenimente zilele aceste care m-au dus la o cheltuiala de aproximativ 800 ron (inca sper sa scap mai ieftin) din pricina zgarceniei de a da 150 ron la vremea lor… Oare a meritat??

Nu incerc sa dau lectii economice dar e clar orice incercare de a face economie trebuie bine calculata pentru a nu ajunge sa platim mai mult decat acea economie sperata.

Ma gandeam: Oare e posibil sa ne zgarcim in a ne consuma viata pentru Dumnezeu? Oare se poate sa “facem economie” in a sacrifica pentru El si sa pierdem scopul dorit (viata vesnica cu Dumnezeu)?

E dureros sa platesti 800 ron in loc de 150ron… dar ma gandesc ca ar fi mai dureros sa platesti cu o vesnicie departe de Dumnezeu in loc de o scurta viata de pe Pamant dedicata lui Dumnezeu.

Cat de bine ti-ai gandit investita in vedea atingerii scopului de a fi o vesnicie cu Dumnezeu? Daca te zgarcesti atunci… s-ar putea sa platesti mai mult la sfarsit…

Matei 16: 25 “ Căci oricine vrea să-şi salveze viaţa10 o va pierde, dar cel ce-şi pierde viaţa pentru Mine, o va găsi. ”

Ai mers pe jos azi la scoala sau la serviciu? Ti-ai legat singur siretul la adidasi? Folosesti madularele tale la nivel maxim? Cat de mult te bucura aceasta? Cat de importanta e pentru tine binecuvantarea sanatatii? Sau inca te plangi de multe lucururi care “nu-ti ies”? Zilele trecute scriam un articol despre privilegiul de a trai. Ce astepti sa se intample in viata ta pentru a te bucura si a trai din plin? De ce oare uneori ne este mult mai usor sa ne plangem, sa ne complacem in partea lipsita de culoare a vietii?  Mai grav e ca pentru multi dintre noi, Dumnezeu exista doar daca ne implineste cateva mofturi, si nu exista doar pentru ca nu ne sunt satisfacute micile si egoistele noastre asteptari de la viata. El exista si e pregatit sa ne binecuvinteze; trebuie doar sa servim din platoul cu binecuvantari oferit zilnic. Sunt oameni care, desi la prima vedere sunt mult mai putin privilegiati, se bucura de viata si de cunoasterea lui Dumnezeu la cote inalte.

Pentru a citi o poveste de viata fascinanta, a unui om care a invins granitele paraliziei, si a  ajuns de declare “Ştiam că Dumnezeu există, acum ne şi cunoaştem” citeste acest articol din ziarul online al gazetei sportului: http://www.gsp.ro/gsp-special/superreportaje/paradisul-unui-barbat-paralizat-ii-stiam-ca-dumnezeu-exista-acum-ne-si-cunoastem-297868.html

Iov, dupa cumplita incercare prin care a trecut, a zis “Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a vazut!” Ce trebuie sa faca Dumnezeu in viata mea, a ta, pentru a-L vedea si a ajunge sa “traim”?

Imi amintesc de Emil Hanuseac, pe care multi din voi l-ati cunoscut, si ma gandesc ca ar trebui sa pastram vie in momoria noastra exemplul sau de lupta, devotament, credinciosie, pasiune si bucurie.

Enjoy your life, it`s a privilege!

P.S. Daca iti amintesti povesti de viata “adevarate”, impartaseste-le cu altii!

Zilele acestea un vas Italian de croaziera, numit Costa Concordia,  a naufragiat in Marea Mediterana, undeva in apropierea Insulei Giglio. Un vas foarte mare, ce aminteste de istoria vasului Titanic. Insa, ce este ciudat de data aceasta este ca, desi ar fi trebuit dupa regulament si fie ultimul care paraseste nava, capitanul ei, Francesco Schettino, a fost intre primii care a fugit de pe nava care se scufunda neputincioasa in ape. Acesta a fost arestat imediat si acuzat de omucidere multipla si abandonarea navei.

Lumea in care traim, seamana si ea cu un vas, lasat parca sa pluteasca in deriva pe apele intunecate ale istoriei. Oamenii sunt tot mai derutati si infricosati de evenimentele  la care sunt martori si  la cele care se intrevad. Nu putini sunt cei care cred ca si aici, Capitanul a abandonat nava, si isi vede nepasator de treburile Lui, undeva departe, prin ceruri.

Daca astazi, avem in fata exemplul unui capitan las si iresponsabil, Dumnezeu, capitanul acestei nave, Pamant, nu ne-a parasit nicidecum. Intr-un moment cumplit al istoriei, Fiul Sau isi dadea viata pe cruce si striga :”Dumnezeul meu, pentru ce M-ai parasit?”. Dar atunci, El, Capitanul veghea la implinirea planului Sau, plin de dragoste, ce avea in vedere mantuirea omului. Se gandea la mine, la tine! Astazi, privind in jur, uneori ne simtim indreptatiti sa intrebam la fel “De ce ne-ai parasit?”. Dar El a facut o promisiune : “Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului!” Matei 28:20. Tot Cuvantul Sau ne incredinteaza in 2 Petru 3:  “3 Înainte de toate, trebuie să ştiţi că în zilele de pe urmă vor veni batjocoritori plini de batjocură, care vor umbla după poftele lor 4 şi vor zice: „Unde este promisiunea venirii Lui? Căci de când au adormit strămoşii noştri, toate rămân aşa cum au fost de la începutul creaţiei!“ 5 Ei înadins ignoră faptul că prin Cuvântul lui Dumnezeu au existat ceruri cu mult timp în urmă, precum şi un pământ scos din apă şi întreţinut prin apă 6 şi că lumea de atunci a fost distrusă tot prin ele, când a fost inundată de apă. 7 Însă cerurile şi pământul de acum sunt păstrate pentru foc prin acelaşi Cuvânt, fiind ţinute până în ziua judecăţii şi a distrugerii oamenilor neevlavioşi. 8 Preaiubiţilor, nu ignoraţi faptul că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, iar o mie de ani sunt ca o zi! 9 Domnul nu este încet în a-Şi împlini promisiunea, aşa cum înţeleg unii încetineala, ci are răbdare cu voi şi nu doreşte să piară vreunul, ci toţi să ajungă la pocăinţă. 10 Ziua Domnului va veni ca un hoţ. În ziua aceea cerurile vor trece cu trosnet, corpurile cereşti1 vor fi distruse prin ardere, iar pământul cu toate lucrările de pe el vor fi dezvăluite. 11 Având în vedere că toate aceste lucruri vor fi distruse astfel, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, trăind nişte vieţi sfinte şi evlavioase, 12 aşteptând şi grăbind venirea2 zilei lui Dumnezeu, zi în urma căreia cerurile vor fi distruse prin foc, şi corpurile cereşti vor fi topite prin ardere. 13 Dar noi, după promisiunea Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui dreptatea. 14 De aceea, preaiubiţilor, în timp ce aşteptaţi aceste lucruri, străduiţi-vă să fiţi găsiţi de El în pace, fără pată şi fără vină! 15 Consideraţi răbdarea Domnului nostru ca fiind mântuire.”

In cazul Titanucului, se pare ca unul din cei responsabili cu siguranta calatoriei a adormit. De data aceasta, echipajul este acuzat ca ar fi fost in stare de ebrietate. Dar Dumnezeul nostru nici nu doarme, nici nu se imbata, ci este vegheator.

Au fost si vor mai fi oameni sau situatii care sa ne clatine credinta, dar sa pastram in inima promisiunile Lui Dumnezeu, si increderea deplina ca El este in controlul tuturor lucrurilor, si nu a parasit nava, ci este la carma ei, urmandu-si planul Sau maret de salvare a fiintei umane!!!

Astazi, in jurul orei12.00AM un echipaj al politiei si-a ales ca punct de lucru intersectia din fata blocului in care locuiesc. Si misiunea lor parea una foarte simpla: sa amendeze pe toti pietonii care treceau iregulamentar strada, desi, prin acelasi loc, sute de oameni trec strada zilnic prin fata politistilor, doar ca atunci ei nu sunt in “misiune”. Ba mai mult, ei, oamenii legii trec tot pe acolo, dar nu despre asta vreau sa povestesc.

Ei bine, sigur ca era destul de interesant sa vezi oamenii in uniforma, cu gecile lor verzi, cu manusi albe si fliuer stand la colt, pe trotuar. Asa ca, nu doar eu, ci si vecina a ajuns la geam sa urmareasca evenimentele. Doar ca ea, dupa cateva minute, era jos, in intersectie, pe partea cealalta de strada. M-am mirat ca era atat de curioasa incat a coborat jos, de la etajul 3, doar ca sa urmareasca mai indeaproape evenimentul. Apoi, am observat ca sta de vorba cu lumea. Si, dupa ceva timp, mergand cu treaba in oras am coborat si eu.

- Buna ziua, zic catre ea!

- Buna ziua! Ai grija sa nu treci strada pe aici ca stau astia si dau amenda!

- I-am vazut de sus, multumesc!

Si privind in urma, am vazut ca vecina mea, avertiza oamenii sa nu treaca pe acolo. Stia ca sunt multi care s-au invatat asa, sa traverseze pe aici ca e mai scurt, ca e mai practic, dar si-a pus in gand sa isi ajute concetatenii, sa primeasca nu amenda. Politistul si vecina: doi oameni in acelasi loc, cu misiuni diferite.

Am ramas impresionat de simplitatea ei, de credinciosia fata de niste oameni pe care nici nu-i cunostea. A simtit ea, ca face un bine oamenilor daca ii avertizeaza. S-a simtit poate, datoare sa nu stea nepasatoare fata de trecatorii din zona. O atitudine ce imi aminteste de alte vremuri cand vecinii se cunoasteau intre ei pana la al patrulea bloc si nu le era jena sa ceara sau sa ofere o canita de zahar sau sa imprumute 10 minute sita pentru faina. Mi-a amintit de compasiune fata de oameni, de responsabilitate cetateneasca, de a fi disponibil sa te deranjezi, de a nu te inchide in casa de teama sa te cunoasca cineva prea bine sau din prea mult egoism. Sentimentul asta l-am avut si in Ucraina zilele trecute mergand pe acolo. Orase care mi-au amintit de ani 90, femeia cu branza la coltul strazii, oamenii cu bidoane la izvorul de apa. Nu sunt nostalgic, dar am pierdut ceva de atunci…ceva ce vecina mea, in varsta de aproape 70 ani, nu a pierdut.

Nu sunt nici dintre cei mai bogati, nici dintre cei mai intelepti sau frumosi, dar nici dintre cei saraci, bolnavi sau napastuiti de soarta. Sunt, undeva la mijloc, daca exista asa ceva. Cu toate acestea, in ultima vreme o voce, care aduce si un sentiment placut, imi zice: “viata e un privilegiu!”. Ma simt norocos, binecuvantat, special, privilegiat ca traiesc. Faptul ca sunt un OM, un suflet viu, cu capacitate de miscare, de cunoastere, de a simti, de a intelege si de a patrunde pana dincolo de ceea ce este vazut ma bucura mult. Faptul ca exista o planeta, Pamant, care aparent e pierduta in imensitatea Universului, dar pe care, curios, exista conditii prielnice vietii cunoscute ma face sa exalt. Daca privesti la fiecare detaliu ce se ascunde in spatele existentei nu poti decat sa ramai inmarmurit. Nu vreau sa intru in detalii stiintifice sau teologice cu privire la viata acum, dar cu siguranta, ea, viata e un privilegiu nemasurabil. Ea, este un dar pe care trebuie sa il pretuim, pe care sa il fructificam, sa il exploram.

Nu pot sa neg sau sa fac abstractie de faptul ca sunt atat de multe lucruri pe Pamantul acesta la care, atunci cand privesti, parca iti vine sa te revolti. Razboaie, boli necrutatoare si pline de durere, ura, regimuri dure, catastrofe naturale. Ma gandesc ca nu tuturor oamenilor le este usor sa considere viata un privilegiu. Sunt constient ca sunt foarte multi care considera viata o povara, un blestem, o conditie de care vor sa scape cat mai curand. Insa nu toti acestia sunt si in situatii cu totul nefavorabile. Dar si oameni carora la prima vedere soarta nu le surade, insa, se bucura de viata. Oare cati dintre noi ne ruinam singuri viata, prin complacere, prin negativism, prin tanguire excesiva privind la ce nu avem? Cum consideri tu viata?

Pentru mine, e un privilegiu. Cu fiecare zi noua in care urmaresc plin de uimire rasarit si apusul, cu fiecare noapte in care ma bucur numarand stele sau admirand luna, cu fiecare ocazie de a surprinde vietati mici si mari in alergarea lor pentru hrana, cu fiecare schimbare de anotimp, cu fiecare zambet pe care il ofer sau primesc. Nu uit sa amintesc minunea credintei ce ma face sa privesc dincolo de toate si sa astept ziua in care Cel care a facut toate lucrurile se va lasa privit de ochii mei, si inteles de mintea mea. Viata nu e pentru a astepta urmatorul salariu, urmatoarea vacanta sau concediu, nici pentru a “trece si peste asta”, desi ma intalnesc uneori cu acest sentiment. Luni, e un motiv de bucurie, o noua ocazie de a face ceva nou, ceva frumos. Marti, e ocazia mea de a deveni mai bun, de a ma implica mai entuziast, si asa cu fiecare zi.

Viata, trece oricum, dar nu e oricum, cum trece!

Hristos a facut o promisiune: “Eu am venit pentru ca oile mele sa aiba viata din belsug.”!

Enjoy your life!!!

Mai mult ca sigur prin fata fiecaruia au trecut macar odata astfel de reclame. Personal chiar am mers pe site la ei studiind despre ce este vorba, dar am renuntat cand am vazut ca nu intelegeam tare multe

Ceea ce am inteles citind articolele e:  Nu e vorba de piete de investitii sau piete de schimb ci e vorba de piete speculative, cu pariuri pe cresterea sau scaderea unor anumite valute. Practic:  pariuri – un joc de noroc.

Se promit castiguri de pana la 85% cu toate ca conform zf.ro aproxmativ 90% din cei care joaca pierd banii investiti. Romanialibera face o comparatie interesanta intre castigul lui George Soros (unul din cei mai puternici cunoscatori ai pietelor valutare) care in momentul in care a prabusit lira sterlina a avut un castig din scimburi valutare de doar 20% in timp ce castigul promis romanilor care investesc 100 euro este de pana la 85%… interesant, nu?

Promisiunea majora este ca vei putea schimba bani pe pietele inter-bancare alaturi de marile banci si vei putea schimba bani la cursurile inter-bancare. Nu stiu daca ai jucat vreodata la vre-un aparat de noroc, dintr-acela cu  rosu/negru sau mica/mare… dar romania libera face o comparatie stransa intre felul de a paria pe pietele forex si acest stil de jocuri de noroc. Pe Forex pariezi daca creste/scade o anumite valuta in timp ce la acele aparate, prezente in toate barurile, apasai mica sau mare, rosu sau negru…

Nu am folosit pietele Forex, nu stiu cum e exact, dar bazandu-ma pe reclamele lor insistente si pe aceste 2 articole sunt deplin increzator ca e doar o mascarada facuta in asa fel sa ne fure ochii si banii. Nu e nici o piata de schimb e doar un joc de noroc facut in asa fel incat sa para ceva mai istet.

Paziti-va de aceste jocuri, te pot prinde cu o putere demonica!

Stiu ca cele doua cuvinte vin parca din doua parti atat de diferite, de contrastante, dar, se mai intampla, spre rusinea “crestinismului pasnic”. S-a mai intamplat in biserici, si din pacate, posibil sa se mai intample. Unii dintre noi poate am aflat despre cazuri din imediata apropiere, si care nu aduc bucurie. De data aceasta insa, ma leg de un eveniment ce a a avut loc zilele acestea, tocmai in Biserica Nasterii Domnului, din Betleem. Din interese religioase si nu numai, administratia acestei biserici este impartita intre  romano-catolici, armeni si grecii ortodocsi. Iar preotii fiecarei dominatiuni religioase, conform stirilor relatate de Reuters, s-au adunat in preajma sarbatorilor pentru a face “curatenie”. Se pare ca s-au gandit la curatenia cladirii mai mult decat la cea a inimii. Si de acolo, nu mult le-a fost nevoie pana sa inceapa a imparti pumni sau lovituri cu maturile, fiind necesara interventia politiei palestiniene. Mai interesant e ca un locotenent a declarat: “E o problema obisnuita…se intampla in fiecare an”. Privind acestea, sigur ca apar multe intrebari in mintea mea, dar cu siguranta si a oricarei persoane care citeste aceste ganduri sau vede stirea. Amintesc ca nu vreau sa folosesc aceasta stire pentru a intuneca imaginea crestinismului de orice orientare ar fi, si nici sa aduc prejudicii de imagine Bisericii sau oamenilor care o formeaza. Vreau doar sa ma provoc pe mine, si pe voi inca o data, la a ne analiza bine inimile, gandurile, motivatiile. Oare cat de mult sunt eu interesant de religie in detrimentul unei vieti cu adevarat transformate si dedicate lui Hristos? Oare cat de usor este impartita sau impart eu biserica din care fac parte in grupusoare de interes, diferit de interesul lui Hristos? Sunt fratii din fata, si cei din spate, sunt cei care striga ALELUIA, si cei care nu o fac. Oare cat de mult ma doare pe mine mantuirea altor suflete in comparatie cu dorinta de a apara alte interese in cadrul bisericii? Oare cat de dispus sunt eu sa ma aplec sa ajut pe cineva, sa spun o vorba buna, sa ma unesc cu cineva intr-o lucrare fara a avea mai intai atentia focalizata asupra diferentelor strict religioase, doctrinare dintre mine si el? Oare cum ma raportez eu fata de membrii altei biserici din oras, dar de aceasi orientare? Si cat de mandru spiritual sunt fata de alte confesiuni? Cum ma simt fata de penticostali, baptisiti, carismatici, ostasi, ortodocsi, catolici etc? Nu cumva e ceva mandrie in mine ca, nu sunt ca ei? Si aceasta unde duce?

Din cauza problemelor care sunt in biserica, ea nu trebuie parasita, ci trebuie influentata. Cand Domnul Isus a ajuns la Templu a gasit acolo o “pestera de talhari’, dar nu a negat-o, ci a dat raul afara de acolo. Hristos a coborat intre noi spre a uni cu Tatal pe orice om, si spre a unii pe toti credinciosi intr-un singur trup, iar fiecare, madular fiind celuilalt, sa isi aduca aportul la cresterea si dezvoltarea fiecarui membru si implicit a bisericii, a trupului lui Hristos. Inca o data realizez ca El nu a venit sa ne dea religie si mandrie spirituala, ci pocainta si transformare a omului din fire pacatoasa in fire, in natura Dumnezeiasca. Ceea ce omul nu a reusit sa faca dupa secole multe de civilizatie, a venit Dumnezeu sa faca: schimbarea naturii omului si a comportamentului sau, nu de frica pedepsei, nici din obligatie religioasa, ci motivat de iubire si intelegere corecta a vietii.

Oare cum se vede de sus, din cer, ceea ce se intampla in biserica amintita mai devreme? Dar relatia dintre bisericile locale si a membrilor acestora? Cred ca Dumnezeu cu un ochi plange de durere ca nu este inteles si ca omul continua sa se rataceasca, iar cu altul rade vazand prostia omeneasca si ignoranta in care a ramas dupa 2000 de ani de la jertfa suprema.

“Intrucat atarna de voi, traiti in pace cu toti oamenii!”

http://www.hotnews.ro/stiri-international-11054677-video-preotii-armeni-grecii-ortodocsi-luat-bataie-biserica-nasterii-domnului-din-betleem.htm

P.S. Recomand citirea pasajului 1Corinteni 3, si a textelor paralele!

1. “The Word became flash and lived for a while among us.” Ioan1:14(eng.) Tradus in limba romana, versetul de mai sus decalara: “Cuvantul a devenit trup si a locuit pentru o vreme printre noi.”

Inca din cele mai vechi timpuri, Dumnezeu, persoana care exista inainte de orice, si prin care au fost facute toate, a dorit sa se reveleze, sa se faca cunoscuta omului, fiinta de El creata, dar pierduta in pacat. Si a gasit cel mai potrivit sa o faca prin Cuvant. Dumnezeu a vorbit, de la creatie pana la Hristos, si continua sa vorbeasca. A vorbit lui Adam, a vorbit lui Avraam, lui Moise, lui Solomon, si la multi alti oameni. Dar cel mai important, a vorbit prin Lege. Iar Legea prin tot ceea ce oferea si cerea Il reprezenta pe Hristos. Ea, Legea, il prezenta pe Dumnezeu, vorbea despre natura Sa, despre asteptarile Sale, despre principiile Sale, despre dorurile si visele Sale. Insa omului i-a fost foarte greu sa inteleaga, dar mai ales sa implineasca Legea. Si in toata istoria Sa, omul s-a plans ca nu poate sa cunoasca deplin ceea ce se cerea in Lege, si cu atat mai putin sa puna in practica vietii de zi cu zi.

Asa ca Dumnezeu s-a gandit ca la implinirea vremii, una hotarata de El, sa faca un lucru extraordinar: sa puna Legea, Cuvantul intr-un trup, si in felul acesta sa traiasca o vreme printre noi, printre oameni. Cuvantul intrupat, se intalnea cu oamenii. In fiecare zi, privind la aceasta intrupare, la acest Cuvant care se misca, respira, canta, manca, se ruga printre ei, puteau sa vada de fapt ceea ce dorea Dumnezeu de la fiecare din ei. Era, intruparea, intruchiparea cerintelor, a Legii lui Dumnezeu. Asa s-a gandit Tatal sa se faca mai usor inteles, intrupand Cuvantul Sau, si lasandu-L sa locuiasca printre noi, pentru ca oridecateori de ne intrebam “ce vrea Dumnezeu de la mine?” sa ne uitam la Cuvantul intrupat si sa gasim in El exemplu, model, lumina. Te provoc sa meditezi singur la acest adevar relatat de Ioan: “Cuvantul s-a intrupat si a trait o vreme intre noi”…

2. “The Son is the radiance of God`s glory and the exact representation of his being, sustaining all things by his powerful word”(eng.) Evrei 1:3a. Si acest verset este atat de bogat in adevar si hrana spirituala dar vreau sa ma opresc numai asupra unui aspect. Citind mai sus, inteleg ca Fiul este reflexia, oglindirea gloriei, slavei lui Dumnezeu si o reprezentare exacta, fidela, riguroasa a naturii, a insusirii, a existentei Tatalui. Domnul insusi afirma ca nimeni nu poate cunoaste pe Tatal decat prin Fiul, si ca oricine a vazut pe Fiul a vazut pe Tatal, si cine a cunoscut, inteles pe Fiul, a cunoscut de fapt pe Dumnezeu insusi. Toata omenirea, interesanta mai mult sau mai putin sincer s-a intrebat si continua sa se intrebe, cine este Dumnezeu, cum este El. Si cauta in stiinta, in religie, in meditatie, in propriile experiente, in traditie, in parinti, in filozofie sau istorie…si cauta, si cauta. Dar Dumnezeu deja s-a facut cunoscut prin Fiul. El s-a intrupat ca o reprezentare EXACTA a Tatalui. Vrei sa cunosti pe Dumnezeu? Cunoaste-l pe Fiul!

Sigura ca raspunsuri sunt mult mai multe, si de asemeni foarte importante, printre care necesitatea unei jertfe fara cusur care sa acopere inaintea lui Dumnezeu toate nelegiurile noastre. Te las insa, sa reflectezi asupra acestor doua verste. Fa-ti timp, intre colinde, sarmale, slujbe bisericesti si intalniri cu familia si prietenii, sa meditezi asupra frumusestii intruparii Fiului, si asupra binecuvantarilor nemarginite si inegalabile ce curg din acest fapt real. Iar visul lui Pavel sa devina visul nostru: “Si sa-L cunosc pe El…”

“Si ma rog ca Dumnezeul Domnului noastru Isus Hristos, Tatal slavei, sa va dea un duh de intelepciune si de descoperire in cunoasterea Lui…” Efes.1:17

Am fost surprins sa gasesc pe unde site romanesc de stiri o stire legata de numarul crestinilor din lume. S-a intamplat pe jurnalul.ro si m-a pus pe ganduri.

In acest post pun doar statisticile urmand sa revin cu comentarii si aplicatii.

Care este diferenta de distribuire a crestinilor intre 1910 si 2010?

Potrivit unui studiu publicat de institutul de cercetare american Pew Forum, numărul creştinilor în lume creşte într-un ritm constant ( in 1910 35% din populatia lumii era crestina iar in 2010 32% din populatia lumii este crestina) dar răspândirea lor geografică a cunoscut schimbări profunde.

In lume trăiesc 2,18 miliarde de creştini, formând cel mai numeros grup religios, înaintea musulmanilor, potrivit unui studiu al institutului “Pew Forum on Religion and Public Life”.

Studiul “Creştinism mondial, raport privind mărimea şi repartiţia populaţiei creştine în lume“  notează că proporţia populaţiei creştine a rămas stabilă în ultimul secol, dar s-a modificat profund în ceea priveşte repartiţia la nivel planetar.

O harta interactiva cu totalitatea crestinilor din lume, o puteti gasi aici

Numărul creştinilor a crescut de patru ori în ultima sută de ani

Cu toate ca procentul crestinilor a ramas oarecum stabil, totusi putem spune ca numeric numarul crestinilor a crescut de 4 ori, tinand cont ca in 1910 populatia era de 1.8 miliarde iar in 2010 populatia lumii era de 6.9 miliarde (in anul 2011 s-a estimat cresterea la 7 miliarde a populatiei lumii)

Europa a pierdut locul fruntas

in 1910 in Europa erau crestini 66.3% din totalul crestinilor din lume iar in 2010 erau doar 25.9% din totalul crestinilor din lume. Cea mai mare crestere a fost in zona Asia-Pacific (4.5% la 13.1%) si Africa (de la 1.4% la 23.6%).

Jumătate dintre creştini sunt catolici

Jumătate dintre crestinii lumii sunt catolici, 37% protestanţi, 12% ortodocşi, restul de 1% fiind alcătuit în special din mormoni şi martori ai lui Iehova. Ei sunt cel mai numeros grup religios din lume, înaintea celor 1,6 miliarde de musulmani (23,4% din populaţia lumii).

Niciodata nu mi-a trecut prin cap sa-i scriu Mosului o scrisoare. Probabil ca din pricina faptului ca de la frageda pruncie am stiut ca este un basm si doar o inchipuire fara fundament.

V-ati intrebat vreodata daca cineva chiar ii scrie scrisori lui Mos Craciun? Eu nu cred ca m-am intrebat dar imi aduc aminte cum prin clasa a 6-a a adus un coleg adresa lui Mosu… O adresa din Laponia la care, spunea el, daca scrii Mosu ia aminte la ceea ce ii spui si anul viitor implineste. Eu am ras si am ramas cu impresia ca toti colegii mei au ras ca si mine, punand adreasa undeva in zona poantelor bune.

Surprinzator ieri am realizat ca nu e chiar asa cum credeam eu inca din clasa a 6-a…  Un articol din Gandul.info spune ca intre 600.000 si 700.000 de scrisori ajung in Laponia pentru Mosu iar Romania ar ocupa locul 2 la numarul de scrisori trimise cu 45.000 de scrisori anul trecut si un record de 75.000 scrisori in anul 2009. INCREDIBIL, cel putin pt mine.  Un numar imens de copii care nadajduiesc ca exista acest Mos, ca el ia aminte la scrisorile lor, ca renii il duc cu sania si ca spiridusii il ajuta la citirea scrisorilor…

Nu am stiut si inca nu stiu cum sa reactionez. Cel putin 45.000 de dorinte aruncate in posta, cel putin 45.000 de copii romani dusi cu zaharelul Mosului, cel putin 45.000 de copii avand sperante desarte. Toate aceste dorinte, sperante cu siguranta la un moment dat vor provoca acestor copii un sentiment de care probabil vor fi urmariti toata viata – Sentimentul pacalelii!

Putem spune ca e ceva nevinovat. Trebuie si ei sa creada in ceva si sa aiba sperante – Nu cred ca e chiar asa. Mi-ar placea sa aud ce ar avea de spus un tanar de vreo 15-25 de ani care atunci cand era mic a scris scrisori Mosului…

Personal cred ca acesti copii care au scris/scriu scrisori Mosului atunci cand vor afla adevarul vor avea tendinta de a minimaliza orice depaseste orizontul masurabil, orice tine de credinta, de lucruri nevazute… Intr-un fel e normal – traind o asemenea drama – ca acum sa refuze orice sub pretextul apararii de alt soc.

Imi doresc sa credem in lucrurile nevazute, nadajduite si viitoare cu toata inima fara sa avem rezerve din pricina unor dezamagiri.

Dumnezeu Tatal, Domnul Isus si Duhul Sfant sunt reali! Ei nu pot dezamagi!

Doamne ajuta!

Cel mai frumos gand auzit vreodata despre bani:

“Banii ne sunt dati pentru a arata, prin folosirea lor, ca nu ei sunt dumnezeul nostru ci Dumnezeu este dumnezeul nostru” – John PIper.

Ps: Aprecieri celor care au tradus toate aceste scurte mesaje ale lui John Piper. Mai multe astfel de mesaje puteti gasi pe youtube cautand John Piper – romana

John Piper e un om care proclama adevarul fara rezerve.

Merita vazute aceste secvente de predici.

Te-ai gandit vreodata ce e in inima celui pe langa care treci pe strada? Sau a colegului tau linistit din ultima banca? Sau a celui care umbla in haine negre si da impresia ca e de “neatins” ?
Urmatorul video arata ce e in inima unui copil de 13 ani… De la nefericire si sinucidere… pana la cele mai negre ganduri… te provoc sa citesti cartonasele pe care le arata el.

Nu pot sa nu va provoc la o meditatie realizata de Casting Crowns. Si anume… Oare ii aude cineva pe aceeia care trec prin astfel de traume?

Doamne da-ne urechi sa auzim!

Mi-a placut sa vad acest site (http://www.forgottenchristmas.org/) pe care se lupta destul de mult pentru a nu inlocui Sarbatoarea Nasterii Domnului cu Luna Cadourilor sau Perioada Sarbatorilor.

E frumos gandit urmatorul clip. Multumesc rascumpararii memoriei pentru clip. Nu am putut sa nu-l share-uiesc si eu:)