Un reportaj realizat de Mirela Bejenaru – RVE Suceava cu ocazia Conferintei regionale a tinerilor penticostali organizata la Suceava pe data de 19-20 octombrie.

Auditie placuta!

Audio clip: Adobe Flash Player (version 9 or above) is required to play this audio clip. Download the latest version here. You also need to have JavaScript enabled in your browser.

La scoala am primit zilele acestea un nou elev, venit de prin alte zari, cu un nume il da de gol si cu o atitudine, mentalitate pe masura. Astazi la ora de sport, le-am zic copiilor sa numere de la drepata spre stanga cate trei, petru ai imparti pe echipe.

Si au inceput: “Unu, doi, trei, unu, doi, trei….” pana a ajuns la baietelul in cauza, care zice: “Unu!”.

Ma duc la el si-i zic:”Colegul din fata ta e numarul unu, deci tu esti numarul…”

- Unu, zice el din nou! “Eu nu sunt numarul doi, sunt unu”, repeta el hotarat.

Si plec la locul meu asigurandu-l ca totusi va fi numarul doi.  Dar, cand chem numarul unu in fata, vine si el, asa ca merg din nou la el si-l intreb de ce a iesit. “Mama mea a zis ca eu sunt numarul 1!”

Cu ce mentalitate ai crescut? Sau, noi romanaii in general ce mentalitate ne-am impregnat in inimi? Parintii, ce v-au spus? Dar la biserica?

Cred ca intr-o masura, pe care orice inima inteleapta si echilibrate, e bine sa stii ca esti numarul 1, sau cel putin ca poti munci sa fii!

P.S. Am admirat cumva mama acestui copil. I-a inspirat incredere !

…nu stii ce sa mai crezi! Nu mai stii cand lucrurile pe care le auzi sau vezi sunt reale sau doar o inscenare! O luam din oricare domeniu:

Finante, economie – sa vorbesc sau stiti deja destule? Cate lucrari numai in judetul nostru au fost amanate, prost facute, vicios licitate si tot asa. Unde este legea? Unde este treaba pe care o fac cei care conduc si iau decizii bune pentru comunitate? Politica, nu o mai dezbat, dar ne inspira destula neincredere. Nici nu iti mai vine a asculta sau citi.

Sport – mai ales de cand s-a implicat industria pariurilor, dupa ce se termina un concurs la care ai pus inima pentru echipa favorita, vezi ca de fapt a fost o simulare. Arbitri, jucatori, patroni implicati in reglarea rezultatelor. Nu doar din cauza pariurilor, dar asta ar fi o alta tema. Ideea e ca nu mai stii cand sa consideri ca fiind onest ceea ce se intampla in competitie.

Presa – cea care ne tine la curent cu toate, da, si ea ne dezinformeaza nemarginit.

Din pacate, uneori spre aceleasi sentiment ne duce si ultima institutie in care speram, biserica. Si uite asa, nu stiu de ce mi se pare mie ca intentionat, lumea, societatea e hranita si ofera neincredere. Ne-a invatat lumea sa credem ca totul este relativ. Se lucreaza puternic la subconstient. Nu mai poti crede nimic, si pe nimeni. Habar nu ai daca ceea ce auzi sau vezi este adevarul. Mereu esti in garda:”ai grija ca te inseala, te minte!”. Stiinta a umplut si ea mintea oamenilor cu atat de multa “lumina” incat nu vezi nimic. Dumnezeu devine o ipoteza depasita, sufeltul e o chestie relativa, eventual cu multe variante de “salvare”. Te temi sa vorbesti cu fratele tau, cu colegul tau pentru ca nu stii ce va intelege si cum va transmite mai departe. Iti vorbeste cineva si te intrebi, de fapt, ce a vrut sa iti zica?!

Ne-am umplut de aceasta epidemie, si Biblia avertiza ca vor veni “vremuri grele”. Nu de prigoana sau saracie, ci de neincredere pentru ca “fratele va da la moarte pe frate ,si fiul pe tata”. Iar toate acestea ne debusoleaza, ne iau reperele, directia. Nu mai avem radacini, temelie, echilibru. Si neincrederea in om, institutii, media se rasfrange si in relatia cu Dumnezeu, cu propriile valori sau propria fiinta. Si ce poate face un om care nu mai are incredere in nimic? Ajunge sa se minta pe el singur, dar sa nu fie sigur daca se minte. Vrea sa isi spuna adevarul, dar nu stie care este acela, sau se teme ca s-ar putea insela. De aici, pana la a renunta sa lupti, sa muncesti, sa te dezvolti nu e decat un pas.

Poate tu, care citesti aceste ganduri nu te confrunti cu asta. Dar personal simt de multe ori aceasta presiune, si cunosc multi, poate prea multi oameni care traiesc asta, altfel nu as fi scris.  E pacat sa ajungem a trai asa, mai ales cei care facem parte dintr-o comunitate “crestina”. E atat de trist sa nu mai poti avea incredere in Dumnezeu, in Cel care, cel putin mie, mi-a dat o motivatie suficienta de a trai. Sa nu poti lega relatii, sa nu te poti bucura de liniste, siguranta.

Sa ne dea Dumnezeu intelepciune! NU trebuie sa avem mereu incredere, dar nici nu trebuie sa ne-o pierdem toata. Pastreaza increderea in tot ce e sfant, in ce are valoare reala. Accepta ca exista adevar si cred ca asta va simplifica mult viata, ba chiar, o va face mai demna de a fi iubita si traita. Iar in relatie cu oamenii, chiar daca simti ca nu merita, ca nimeni nu o face, continua sa pastrezi un caracter integru care sa inspire incredere, care sa dea sentimente de siguranta celor care te cunosc.

Importanta lucrului in echipa from Ungureanu Ionut on Vimeo.

“Treapta cea mai de jos este viata traita pentru poftele trupesti, pentru a face pe plac trupului, a doua treapta este pentru aprobarea oamenilor, pentru a face pe plac oamenilor, a treia pentru rasplata lui Dumnezeu, pentru a-i face pe plac lui Dumnezeu cel din afara ta, a patra, mai presus de tot ce cunosc, viata traita doar pentru a-i face pe plac lui Dumnezeu din tine” L. Tolstoi

Prima treapta e si cel mai usor de facut, lasandu-ti pur si simplu trupul si mintea sa fie puratate de propiile pofte. Dar este si cea mai paguboasa caci trupul este repede trecator si apoi iti dai seama ca ai investit in ceva efemer. Ba mai mult aceasta viata te departeaza de oameni, te impinge in vicii, in degradare fizica, emotionala, sociala, starneste numeroase conflicte cu tine insuti si cu cei din jur.

A doua, este un pic mai grea, pentru ca nu-i lesne sa multumesti pe toata lumea, dar, unii incearca. Intrii intr-o robie grea si nu mai stii cine esti si care e in adevar scopul tau. Esti mereu cu urechea la ceea ce spun ceilalti despre actiunile tale, te frustreaza neacceptarea si judecata. Te bucura gloria efemera a unor oameni care nu totdeauna te aplauda onest.

A treia, una in care sunt purtati poate cel mai mare numar de oameni. E incercarea noastra de a face pe plac lui Dumnezeu, dar fara a-L lasa sa fie cu adevarat cel care conduce. E incercarea de a primi apreciere din partea Sa, ca si cum am putea face sau oferi ceva care sa Il impresioneze. E teama absurda de Dumnezeu, de pedeapsa Lui, sau incercarea asidua de a primi “rasplata” de la El. E incercarea de a ne asigura prin fapte ca nu vom fi trasi la raspundere, de a acoperi prin fapte toate “petele” noastre. I-as zice tot un fel de materialism, de actiune din interes, dar pe care speram sa-l primim aici, sau dincolo.

Despre a patra nu voi scrie mai mult, desi e cea care ne intereseaza cel mai mult si ar trebui sa fie sursa de energie pentru fiecare actiune a noastra, a mea. Sa recunosti pe Dumnezeu in toate si in toti, dar mai ales in tine, sa traiesti cu dedicare si dragoste pentru El, e poate cea mai grea provocare, dar cea mai eficienta, incomparabil mai de folos decat celelalte. Si totusi, Isus, referindu-se la faptul ca El face voia Tatalui, a zis “Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine…caci jugul Meu este bun, iar povara Mea este usoara” Matei 11:29,30

O fi asa? Merita sa incercam!

Tema acasa:

Ce motiveaza actiunile mele?

Pentru ce ne trebuie CREDINTA?

Apostolii au zis Domnului: ,,Măreşte-ne credinţa!“ Şi Domnul a zis: ,,Dacă aţi avea credinţă cît un grăunte de muştar, aţi zice dudului acestuia: ,Desrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare`, şi v’ar asculta. (Luca 17:5-6)

Ne plac tare mult aceste versete pentru ca ne dau impresia ca putem lucra ca un buldoescavator, mutand copaci de ici-colo ( luam 100 ron/ora ca un buldoescavator) ca putem beneficia de o putere imensa dupa bunul nostru plac.  In cazul in care dorim aceasta putere care sa ne ajute in a face tot felul de lucruri imposibile, atunci suntem motivati sa strigam: DOAMNE MARESTE-NE CREDINTA!

Versetele dinaintea acestor 2 versete spun asa:  Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră -l! Şi dacă -i pare rău, iartă -l!, Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi, şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: ,Îmi pare rău!` -să -l ierţi. (Luca 17:3-4)

La auzul acestor cuvinte apostolii au spus: MARESTE-NE CREDINTA. Simteau ca nu vor putea ierta, ca nu vor putea reactiona dumnezeieste la toate provocarile si ispitele lumii si atunci au cerut incredere in Dumnezeu pentru fiecare reactie a lor.

Versetul de dupa cele 2 versete spune: Cine dintre voi, dacă are un rob, care ară sau paşte oile, îi va zice, cînd vine dela cîmp: ,,Vino îndată, şi şezi la masă?“ (Luca 17:7 )

Citind urmatoarele versete, imediat dupa discutia cu credinta care poate muta muntii si dudul, Domnul Isus vorbeste despre statutul nostru de robi ai Lui, gata sa ascultam si sa implinim iar la finalul implinirii sa putem spune doar atat: Am facut tot ce trebuia sa facem!

Deci care e legatura dintre Credinta pe care o avem la dispozitie sa facem ce vrem si statutul nostru de ROBI prin credinta?

Dumnezeu ne da posibilitatea de ” avea access” la puterea lui nemarginita atat timp cand intelegem sa ne facem datoria noastra de ROBI ai Sai…  Robi ai Sai  implinind poruncile Sale si facand voia Sa.

Implinind poruncile Sale, adica avand putere de a rezista ispitelor si provocarile ivite si Facand voia Sa, adica lucrand ceea ce doreste El.

Te mai intreb odata: Pentru ce iti trebuie CREDINTA? 

Am fost profund afectat de faptul ca nu avem credinta pentru a face ceva in numele Domnului, de a lucra pentru marirea Imparatiei Sale. E greu sa gasesti oameni care sa-si dedice din timpul/banii/energia lor pentru Imparatia Lui si e mai greu sa gasesti oameni care sa aiba credinta pentru a face MISIUNE.

Tuturor ne palce sa avem credinta pentru a fi vindecati, pentru a intra la o anumita scoala, pentru un serviciu mai bun… dar cui ii place sa aiba credinta pentru o reusita unei anumite evanghelizari? Cui ii palce sa aiba credinta pentru o anumita grupa de copii? Cui ii place sa aiba credinta pentru intoarcerea unui anume om?

Pentru ultima oara intreb: Pentru ce iti trebuie CREDINTA?

Pana sa iesi prima data din satul sau orasul in care ai crescut universul parea centrat in casa ta, iar tu pareai important. Odata iesit de acolo iti dai seama ca lumea e mai mare, si mai mare…si mai mare, iar tu devii tot mai mic si mai neinsemnat. Multi aparem doar in statistici, pe listele electorale si pe graficul “clienti posibili” la marketul ce urmeaza sa se deschida in cartier. Dar daca calatoria ta nu se opreste repede, iti dai seama ca de fapt pamantul nu e asa mare, ca e chiar mic si mai ca nu poti face nimic pe aici fara sa fii observat; totul e masurat si impartit. Si ne intrebam: Cine suntem? Toti o facem! De la imparat pana la cersetor, de la copil la batran, de la crestin la ateu.

Seara asta am umblat pe strazi cugetand la noi, la cine suntem. Daca e sa privesti cantitativ, suntem cam de marimea unui fir de praf asezat pe monitor si e posibil sa fiu optimist. Inca nu am ajuns cu masuratul la marginile universului si nici cu numaratul la numarul de galaxii. Doar ca idee, cea mai mare stea vazuta pana acum, botezata VY Canis Majoris, ar avea 2.800.000.000km in diametru comparativ cu Pamantul care are undeva la 12.500. Iar noi, locuitorii lui, dupa parerea unora, suntem fiinte care de mii si mii de ani de chinuim a ne adapta mereu sa ne facem viata mai usoara, desi simtim parca tocmai opusul. Suntem mici si atat de slabi, fragili atunci cand natura se dezlantuie, cand un accident apare, cand o boala face ravagii, cand psihicul cedeaza. Si cred ca nu un singur om a trait experienta aceasta: “Cand privesc cerurile – lucrarea mainilor Tale – luna si stelele pe care le-ai facut, imi zic:” Ce este omul ca sa Te gandesti la el? Si fiul omului, ca sa il bagi in seama?”. Ne simtim poate de multe ori nebagati in seama de oameni, de cei care chiar ne asteptam sa o faca, de ce ar face-o Fiinta creatoare? Viziunea e trista…

Dar vine cu un raspuns Biblia, cartea pretinsa a fi Cuvantul lui Dumnezeu pentru oameni, si alaturi de citatul de mai sus spune: “L-ai facut cu putin mai prejos decat Dumnezeu si l-ai incununat cu slava si cu cinste…” Cu putin mai prejos decat Dumnezeu…wow! Sa valoram totusi ceva? Sa fie in noi ceva care sa pretiuasca mult inaintea Lui? Sa fie totusi omul important? Biblia zice, DA! De la Geneza pana in Apocalipsa istoria pare a fi legata de ceea ce se intampla pe aceasta infim de mica planeta, si de ceea ce face omul aici. Fiinte create de Dumnezeu, pentru a purta chipul Acestuia, pentru a fi o desavarsire a lucrariiSale, spre a devenii “fii”. De cate ori ai simtit si ai fost sigur ca esti mai mult decat fire de pamant puse impreuna, mai mult decat o adunatura de elemente chimice care, prin infinit de multe procese, “traieste”? “…a pus in inima lor chiar si gandul vesniciei, macar ca omul nu poate cuprinde de la inceput pana la sfarsit, lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu “. Eclesiast 3:11. Ti s-a intamplat sa simti asta? Sa constientizezi aceasta dorinta si speranta ca esti vesnic? Si daca esti?

In fata unui astfel de Creator, la marimea pe care o avem nu stiu daca putem sa Ii oferim ceva, sau sa facem ceva care sa Il impresioneze. Am o mare indoiala ca putem culege aprecierileSalecu vreo fapta mareata. Am putea oare sa ne ascundem, sau sa-L mintim? Iar ma indoiesc…

Si totusi ce-am putea face? Poate sa ii multumim, sa ne inchinam, sa Il adoram, sa Il cautam, sa ne bucuram. Ce am mai putea face?

Cine suntem? Tu ce crezi? Cum alegi sa te vezi?

E atat de usor sa vorbim… predicam in biserica de la amvon, dam sfaturi in grupusoare sau la coltul strazii, avem solutii rapide la mai toate nereusitele celor care ne inconjoara, il includem pe Dumnezeu in multe afirmatii, ajungem cu discutiile noastre in profunzimi teologice atat de adanci de greu inotam iar la suprafata, citam Biblia, insa uneori parca suntem atat de departe de realitatea pe care noi insine o traim. Incerc acum sa imi dau seama cata legatura este intre afirmatiile si faptele noastre. Am sentimentul ca in adancul nostru acceptam multe compromisuri “marunte” doar pentru a rezolva mici situatii familiale, sociale, d`ale bisericii. Ma tem ca ne-am dat la numarat firele de marar din care dam zeciuala dar lasam uitarii tocmai lucrurile care trebuiesc facute. Nu furam(cel putin asa credem), nu curvim(cel putin nu ca act identificabil), nu dam in cap la nimeni(cel putin nu fizic) si ne simtim destul de confortabil asa, desi acestea sunt pana la urma legi ale societatii si ar trebui sa le pazeasca orice om, fie el crestin sau nu. Dar a fi crestin inseamna ceva cu mult mai mult decat atat. Inseamna a avea asemenarea lui Hristos, a avea trasaturile Lui. Hristos a vorbit mereu despre implinirea voii Tatalui Sau si asta se regasea in faptele Lui de fiecare zi. Noi insa, de atatea ori parca vorbim de lucruri straine practicii noastre. Si deseori vorbirea noastra e “cerere”…cerem altora sa faca, sa fie, sa ofere.

Dar nu de cuvinte avem noi nevoie acum, ci sa ne intoarcem adanc privirea in noi insine, iar in liniste sa ascultam ce spune Duhul lui Dumnezeu despre noi. Sa renuntam la pompa si la mandrie si sa ne aducem aminte de cateva trasaturi de caracter “marunte” pe care trebuie sa le avem cum ar fi nejudecata, cumpatarea, multumirea, mila, disponibilitatea de a invata, smerenia, grija de frati, respectul de parinti, autoritati si femeia de servici. Ar fi un inceput. As fugi cu gandul si la iubirea sincera de la cei din casa pana la vrajmasi, la legea neimpotrivirii, asa cum ii spune Tolstoi, la pierderea vietii pentru ca ea sa fie castigata, dar parca deja ea prea mult…iar sunt vorbe. Si crestinul nu cu vorbe trebuie sa se vada, ci cu viata. Personal, parca trebuie sa o iau din nou, cu abecedarul, cu lucrurile mici, care te fac om mare…

Nu scriu aceste randuri privind in primul rand la voi, la altii, ci privind la mine.

Sa incercam a vorbi mai putin si a trai mai mult!

Daca crestinilor le erau de ajuns cuvintele, cred ca Dumnezeu mai trimitea un set de carti pentru noi, dar pentru ca aveam nevoie de un model, de o implinire a celor deja scrise, L-a trimis pe Fiul Sau.

Vreau să joc!

O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă – încătuşat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine -
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
“Sunt rob în temniţă!”

Lucian Blaga

“sa se simta Dumnezeu in mine, un rob in temnita – incatusat…”. De cate ori te-ai gandit ca ai putea sa il tii pe Dumnezeu incatusat in inima ta, iar eu in inima mea? Prin regulile noastre, prin limitele noastre, prin necredinta si indisponibilitatea de care dam de atatea ori dovada. De cate ori oare, Dumnezeirea carteste in adancul fiintei noastre ca nu ii permitem sa se manifeste la nivelul pe care si-L doreste? Cand mi-am dorit ultima data sa il eliberez pe Dumnezeu din lanturile cu care L-am legat, lasandu-L sa jubileze in viata mea? Atotputernicul a ales sa lucreze pe Pamant prin om. A ales inima acestei fiinte ca Templu, ca adapost, si a ajuns sa fie inchis acolo, inghesuit intre multele noastre dorinte si cautari, intunecat in multimea pacatelor noastre, inlantuit de prioritatile si visele noastre, indepartat de legile si formele noastre, slabit de necredinta si dezamagirile noastre. Nu m-am gandit pana zilele acestea, cand am citit aceste versuri, ca eu pot sa sa Il privez pe El de libertate. Oare cum se simte el in inima mea? Cred ca ne-am blocat undeva in relgie, in automultumire, in frica, in lume…

Alege sa traiesti o viata asa “ca să răsufle liber Dumnezeu în tine, să nu cârtească: “Sunt rob în temniţă!”

Imi cer scuze de la L. Blaga ca l-am citat fara sa ii cer permisiunea!

De miercuri pana acum, pe buzele multor oameni se citea numele Falcao. La locul de munca, profesori si elevi remarcau a doua zi cat de frumos a inscris doua goluri varful de atac al celor din Madrid. Cred ca a fost prima data cand l-am remarcat si eu, dar am observat ca la sfarsitul meciului pe maieul de sub tricou avea un mesaj care continea cuvantul “GOD”, si asta m-a bucurat, desi nu stiam exact tot ce scria acolo. Astazi, aveam sa aflu ceva mai multe despre el. Iata declaratia sa de dupa meci:

“Rezumatul bucuriei mele: Cupa în mîini, zîmbetul pe faţă, steagul pe spate şi Dumnezeu pe piept, lipsesc prietenii şi familia”
Radamel Falcao, pe twitter, după 3-0 cu Bilbao în finala Europa League (Falcao, pe twitter, după 3-0 cu Bilbao)”

“El Tigre”, puştiul din Santa Marta, creştinul fervent care conduce şi acum asociaţiile catolice pentru tineri “Nebun după Iisus” şi “Campion pentru Hristos”

….culese din articolul http://www.gsp.ro/international/finala-europa-league-2012/cine-esti-tu-radamel-portretul-mvp-ului-finalei-atacantul-record-tigrul-crestin-golgeterul-din-santa-marta-330984.html

E maret sa faci totul gandind la Hristos, privind dincolo de partea asta de jos si cautand cerul si promovarea Celui atotputernic. Incerc sa imi dau seama cate din activitatile mele astazi, urmaresc cu adevarat sa aduca macar putin in lumina reflectoarelor pe Isus, pe Dumnezeu si cerul. Tema poate deveni foarte adanca, dar, va provoc pe fiecare din cei care veti acest gand, sa va adanciti in vietile voastre si sa vautati cel mai sincer raspuns posibil la intrebari ca: “De ce? Pentru cine? Incotro?”. Fii sincer cu tine

pentru mai multe imagini cu mesajul fotbalistului la premierea de dupa finala acceseaza :

https://suceavaevanghelica.wordpress.com/2012/05/10/falcao-doua-goluri-si-un-mesaj/#wpcom-carousel-9826 si  http://falcao.com.co

Nu am vazut aseara meciul Barcei, dar astazi pe site-urile de stiri am vazut un articol emotionant despre ultimul meci  in care Pep a stat pe banca tehnica a echipei cu care a facut perfomante extraordinare. Dincolo de orice, m-a impresionat inca o data atitudinea acestui om, care desi ar fi putut pretinde lauri, a ramas smerit si asta il inalta si mai mult. Iata cateva din cuvintele pe care le declara aseara:

“Viaţa mi-a dat acest dar, în cei cinci ani în care m-am putut bucura de cel mai bun spectacol. Nu sînt altfel decît voi. Sînt doar un spectator privilegiat, la fel ca voi toţi, doar că eu sînt ceva mai aproape de aceşti jucători excepţionali. Nu ştiţi cît de mult preţuiesc dragostea voastră din tot acest timp, m-am simţit iubit şi apreciat mai ales azi, dintre toate zilele. Nici nu ştiţi ce fericit sînt.

Vă mulţumesc tuturor, mai ales celor apropiaţi, care au muncit enorm pentru ca voi să vă simţiţi bine urmărindu-ne la lucru. Le mulţumesc şi celor care nu au fost atît de aproape, dar pe care eu i-am simţit alături. Să ştiţi că-mi veţi lipsi enorm. Eu sînt cel care are de pierdut. Vă las pe mîini bune. Vă las cu cei mai buni fotbalişti. Totul va continua. Vă veţi descurca foarte bine, vă doresc noroc şi numai bine. Ne vom vedea curînd, pentru că nu mă veţi pierde niciodată”, le-a spus Guardiola fanilor.

Observati cateva cuvinte subliniate in mod special! Cati dintre noi, daca am ajunge acolo, la nivelul acesta de performanta am continua sa gandim si sa spunem asa? Cati, in contrast cu el, au impresia ca nimic nu ar fi posibil fara ei? Sigur ca fiecare din noi cunoastem oameni din ambele tabere. Dar, cum alegi tu sa fii? Cat de ispititoare e “mandria” pentru tine, pentru mine? Cred ca Pep a construit mai mult decat o echipa de fotbal, ci a modelat niste caractere. Asa am vazut, la mai multi jucatori, construita modestia, spiritul de echipa, pasiunea pentru ceea ce faci, munca, onestitatea.

Totodata am vazut zeci de mii de oameni care multumeau unui om pentru ca le-a facut bine, i-a facut mandri de ceea ce iubesc. Oare cum ar fi, se se adune pe un stadion tot atatia oameni, si sa multumeasca unui Om care ne-a facut mult mai mult bine? Sa cante si sa verse lacrimi de bucurie pentru ca El ne-a dat sansa la viata! Ne-a dat insasi viata!  Deasemeni pregateste o Imparatie noua pentru noi si ne umple de bunatati zilnic. Intr-o zi, va fi mai frumos decat pe  Camp Nou…mult mai frumos. Si atunci nu se va retrage nimeni, ci toti vor fi umpluti de glorie!!!

Exista o camera in care se spune ca nu rezisti singur mai multe de 45 minute… O camera atat de izolata fonic incat iti auzi bataile inimii, pulsul si chiar miscarile organelor interne … Se spune ca ar fi linistea absoluta, fiind atat de bine izolata incat nimic din afara nu se poate auzi in interior.

Am fost surpins sa aflu ca nu se poate rezista mai mult de 45 minute si inca sunt curios daca e adevarat. De ce oare n-ar putea rezista cineva mai mult in aceasta liniste perfecta? Suntem satui de galagie, de oferte, de scandal, de muzica, de claxoane… oare n-ar trebui ca linistea sa ne atraga?

Cineva spunea ca cel mai bine se vede cine esti atunci cand ramai singur, tu cu tine insuti, in asternutul tau, in noptile in care nu poti dormi. Atunci cand gandurile nu sunt sufocate de galagie, cand nu ai pe cine impresiona, cand nu ai cui sa-i reprosezi nimic… Cand ramai tu cu tine insuti.

Oare camera aceasta a linistii nu face acelasi lucru? Oare nu-i pune pe cei care intra in ea fata-n fata cu ei insisi? Oare de aici vine durerea acea insuportabila care te face sa iesi in  maxim 45 minute?

Care sunt zbaterile tale atunci cand se face liniste? Care sunt gandurile care nu-ti dau pace?

Ia-ti timp sa stai de vorba cu tine… Ia-ti timp sa stai de vorba cu Cineva interesat de tine, despre tine. El stie si poate sa-ti dea linistea necesara pentru a putea sta in liniste! Singurul care rezolva problemele de esenta, nu doar cele de suprafata – Isus Hristos!

Detalii despre aceasta camera

Cum l-ai prezenta pe Dumnezeu din experienta ta?

Ce imagine ai putea creiona despre Dumnezeu folosind doar ceea  ”ce ai vazut cu ohii tai, ce ai pipait cu mainle tale“?

Apostolul Ioan ca unul care a umblat indeaproape cu Mantuitorul,  cand a scris scrisoarea catre Bisericile formate, a inceput afirmand ca – vorbeste doar ce a vazut si ce a experimentat personal - si  a scris o epistola plina de caldura, de dragoste si de autoritate. Primele versete ale epistolei 1 Ioan dovedesc experienta personala a lui, exeprienta care ii confera o autoritate si credibilitate marita.

Epistola 1 Ioan e plina de indemnuri la o viata curata, separata de pacat, o viata plina de viziunea lui Dumnezeu in minte la toate etapele vietii spirituale, o viata DEPLINA cu Dumnezeu.

E o epistola din inima pentru inima, cu toata dibacia unui om in varsta si plina de dragoste pentru cei care scria.

Ma intorc la intrebarea mea: Cum l-ai prezenta pe Dumnezeu din experienta ta?

Daca ar fi sa scrii despre Dumnezeu 3 pagini A4 despre cum Dumnezeu, in felul in care ti s-a descoperit tie prin experiente, prin Cuvant ( de notat!  Apostolul Ioan nu avea Noul Testament) prin trairea zilnica cu El cum te-ai simti? Ai avea ce scrie sau…?

Apostolul Ioan a fost unul din apropiatii Domnului Isus si probabil aceasta i-a conferit si experiente deosebite. Cunoasterea lui Ioan a pornit din apropiere personala de Mantuitor!

Cum e apropierea ta de El, de Mantuitor? O apropiere distanta din care nu stii decat umbra Sa? Sau e o apropiere calda din care cunosti voia Sa pentru omenire si in special voia Sa pentru viata ta ?

Ajuta-ne Doamne sa ne dorim apropierea de TINE si -o cautam!

Tocmai privesc un videoclip in care Laura Pausini canta in duet cu Andrea Boceli, si intrebari curg siruri… Melodia, “Dare to live”, pentru cei interesati. Oare cum este sa nu iti vezi partenera de pe scena, daca e plinuta sau slabuta, daca este bruneta sau blonda, frumoasa sau nu…ci doar sa te bucuri de prezenta si vocea ei?! Cum e sa nu vezi publicul…daca e numeros sau nu, daca sta in picoare sau asezat, dar sa ii simti vuietul in aplauze si ovatii? Cum e sa nu stii cum esti tuns? Sa nu stii in ce haine esti imbracat, dar sa ai incredere in cei care te-au trimis pe scena, ca nu te dezonoreaza…

Intr-o lume in care imaginea a atat de importanta, tu sa nu fii afectat deloc de ea(cel putin de cea strict legata de vaz). O fi o povara, sau o eliberare? Mereu am considerat vazul parca cea mai mare binecuvantare din cele trupesti. Insa, nu poate deveni acest “dar” uneori, o piedica in descoperirea altor valori importante? Oare nu multi dintre noi, chiar fara sa dorim asta, si fara sa ne dam seama, ne oprim in studierea unui persoane, a unui produs sau a unui eveniment la “prima vedere”, la “coperta”?

Sa mergi pe munte, sa realizezi si sa vizionezi fotografii, sa tastezi cuvintele unui articol sunt adevarate bucurii pentru cel care vede. Dar, oare nu tot vazul e cel pe care “lumea” il foloseste pentru a se “vinde” pe ea insasi? Oare la ce se gandea apostopulul Pavel cand vorbea despre “pofta ochilor, laudarosia vietii…”? Oare daca nu vedeam, petreceam mai mult timp langa chitara decat pe internet? Mai mult timp incercand sa inteleg adancurile vietii decat butonand cel mai recent produs in domeniul telefoniei mobile sau al tabletelor? Sunt doar niste intrebari pe care mi le-am pus in timp ce ma uitam la acest cantaret. Daca nu vedeam, “nu-l vedeam”…stiu, asa este Pentru moment, am avut impresia ca are ceva castiguri in faptul ca nu vede. Dumnezeu insa mi-a dat, si ne-a dat, ochi ca sa vedem si sa ne bucuram de acest dar. Trebuie doar bine chivernisit si nu lasat ca unealta a celui rau.

Mi-am mai amintit ceva: Domnul Isus spunea ca “ochiul este lumina trupului”. Si tot El spunea ca, daca ochiul tau te face sa cazi in pacat, mai bine sa il scoti afara. Oare vorbea literal?

P.S. ma bucur ca vad

Probabil ca ati trait de multe ori un sentiment de nimicnicie citind suferintele pe care le-au indurat apostolii…

Pavel spunea :   (2 Corinteni 11:23-27)

Cam multe a trait Pavel… Oare nu a fost Dumnezeu cu el in toata slujirea lui? De ce a fost nevoit sa sufere atat de mult? Oare e Dumnezeu cu noi mai mult si nu e nevoie sa suferim….?

M-am intrebat de multe ori cumde noi avem aceasta viata linistita si plina de comfort si apostolii au fost ata de persecutati… Raspunsul a fost aproape intotdeuana: Noi traim in asa fel in cat sa nu deranjam pe nimeni…

Care sunt motivele care ne fac sa nu explodam de dragostea lui Dumnezeu si sa tacem cand e vorba de mesajul lui Dumnezeu? – Stim fiecare din noi in dreptul nostru…

Oare aceasta viata pe care o traim noi e ceea ce vrea Dumnezeu de la noi?

Va provoc sa ascultati si sa cititi acest mesaj profund despre lucrurile care merita/trebuie sa ne temem!

E posibiil sa fi imbatrnit si sa nu mai fiu la curent cu capcanele din ziua de astazi.

Ma declar socat de posibilitatea ca in Suceava sa existe astfel de lucruri!

Daca exista atunci trebuie sa fim de 2 ori atenti la orice vedem in jur si mai mult sa ne ferim de orice lucru care ni se pare rau…

Care mai sunt oare capcanele moderne???

Mai multe detalii despre acest clip : Monitorulsv.ro

79 de morti in Egipt in urma unui meci de fotbal pentru care au platit si bilet. Oamenii care s-au bucurat alaturi de echipa lor au continuat prin a lua sau a-si da viata. Nu cred ca au mers cu gandul acesta acolo, dar au ajuns sa o faca.

Insa, care sunt lucrurile pentru care ai lupta tu pana la moarte? Ce anume esti dispus sa aperi cu un asemenea pret? Pentru familie ai face-o? Pentru tara ai face-o? Nu, ca noi nu suntem patrioti… Pentru hrana? Au fost cazuri cand pentru ceva de mancare oamenii si-au dat viata. Pentru dragoste?  Pentru libertate? Dar pentru propria “viata”?

Pentru suflet, pentru a te feri de pacat, pentru a ramane in integritate, pentru a-ti apara credinta…? Pavel zicea ca inca nu ne-am impotrivit pana la sange impotriva pacatului, desi ar trebui sa o facem. Dar ne este usor sa facem compromisuri, sa trisam, sa mintim, sa furam, sa barfim. Daca e necesar sa ne aparam pielea, numele, interesul de moment o facem de cele mai multe ori. Insa pentru a evita raul, cat suntem dispusi sa platim?

Si Hristos a luptat pentru ceva pana la moarte: pentru tine! Pentru biserica a facut totul pana acolo ca a murit si inca moarte de cruce! Asa se masoara dragostea si determinarea Sa.

Se zice ca atunci cand gasesti un lucru pentru care merita sa mori, abia atunci merita sa traiesti. Ce iubesti? Pentru ce esti dispus sa faci totul?

Ce este barfa… Nu am mai auzit niciodata o mai dura si realista comparatie …

(Am gasit-o pe blogul Pasi catre luminia dar mi s-a parut prea frumoasa pentru a nu o impartasi)

Ce parere ai despre mesajul din acest clip?

Este Domnul  Isus deasupra religiei?

Este posibil ca religia sa fie total diferita de ceea ce a vrut Domnul Isus?

Este nevoie de religie?

Zilele trecute am primit un e-mail cu titlul : Un e-mail cat o biblioteca universitara. NU stiu daca l-ai primit si tu dar mi s-a parut interesant si plin de informatii (necitite de mine inca) si cred ca sunt utile sa fie vazute si citite de oricine.

Am fost surprins sa dau un tur virual capelei Sixtine – (http://www.vatican.va/various/cappelle/sistina_vr/index.html), sa pot vedea muzee la care nu as fi avut niciodata acees si sa citesc fel de fel de biografii celebre. Mie mi-a placut.

Spor la Citit!